În această capodoperă, se desfășoară un peisaj seren, care scoate în evidență măiestria texturilor și detaliilor delicate. Munții impunători se înalță majestuos în fundal, acoperiți de o ceață blândă care estompează marginile lor aspre, conferindu-le o calitate etereală. Acest efect atmosferic invită spectatorul să contemple teme mai profunde legate de natură și permanență. În prim-plan, găsim un grup de copaci încurcati—fiecare ramură fiind reprezentată cu meticulozitate, de parcă șoptește poveștile timpului. Nuantele subtile de verde și albastru ale frunzelor lor se evidențiază pe fundalul tonurilor mai slab pronunțate ale stâncilor, creând un contrast izbitor care atrage privirea.

Apa care curge dintr-un pârâu din apropiere se scurge ușor pe stânci, fiind accentuată de stropi albi spumosi care emană vitalitate. Aici, artistul folosește o lucrare de pensulă delicată pentru a transmite atât mișcarea, cât și liniștea—o interacțiune surprinsă în fiecare undă ușoară. Emoțiile reverberează deopotrivă prin această pictură, rezonând cu un sentiment de pace și contemplare, invitând spectatorii să se piardă în frumusețea liniștită a scenei. Din punct de vedere istoric, această lucrare este legată de bogata tradiție a picturii peisajului chinez, unde artiștii adesea căutau să armonizeze emoțiile umane cu lumea naturală, sporind astfel semnificația sa artistică ca o reflectare a spiritului contemplativ al Chinei de după război.