Opera surprinde o scenă de iarnă, o grădină acoperită de zăpadă sub un cer înnorat. Artistul folosește tușe groase, vizibile, creând o suprafață texturată care evocă aerul rece și proaspăt. Copacii sunt siluetați pe un fundal mai moale, ramurile lor întinzându-se ca niște degete delicate. Zăpada însăși pare să strălucească; este aproape ca și cum ai putea simți scârțâitul sub picioare în timp ce mergi prin acest peisaj senin.

Compoziția ghidează ochiul prin scenă, de la prim-planul pământului înzăpezit până la distanța cețoasă unde clădirile sunt abia vizibile. Paleta este formată în principal din tonuri reci — alb, albastru și gri — cu o notă de căldură de la structurile îndepărtate, adăugând un contrast subtil. Utilizarea culorii, împreună cu tehnica artistului, impregnă scena cu un sentiment de liniște; este un moment înghețat în timp, invitând la contemplare.