În această lucrare captivantă, fațada grandioasă a Catedralei din Rouen prinde viață sub un soare strălucitor, iluminând detaliile complicate ale arhitecturii sale gotice. Suprafețele de piatră și cărămidă sunt presărate cu pete mici de culoare - galbene aurii și albastre adânci - care par să strălucească și să danseze în lumina puternică. Pictura lui Monet este atât expresivă, cât și spontană; tușele variază de la dinamice la moi, creând un ritm pe măsură ce ochii se mișcă pe pânză.

Compoziția atrage privitorul prin structura sa frumos echilibrată, însă interpretările vibrante ale lui Monet conferă lucrării un sentiment de mișcare, ca și cum lumina soarelui ar putea spăla catedrala în orice moment. A te afla în fața acestei picturi este o experiență asemănătoare cu a fi îmbrățișat într-un călduros îmbrățișare; există o energie palpabilă care aproape vibrează cu esența vieții însăși. Contextul istoric este vital aici; pictată în timpul explorărilor lui Monet ale luminii și atmosferei, această operă exemplifică valorile fundamentale ale mișcării impresioniste, depășind pură reprezentare pentru a invita spectatorii să simtă spiritul scenei, în loc de a-l vedea pur și simplu.