Scăldată într-o lumină blândă a amurgului, această lucrare surprinde o figură solemnă îmbrăcată în robe fluide verzi și roșii, ținând o harpă fin sculptată lângă un copac străvechi. Privirea îndreptată în sus și halo-ul luminos sugerează sfințenie și devotament, invitând privitorul într-un moment de reflecție spirituală liniștită. Tușele delicate și tranzițiile moi de culoare evocă o atmosferă onirică, unde pământesc și divin par a se împleti.

Compoziția verticală este remarcabilă, accentuând atât evlavia figurii, cât și prezența impunătoare a copacului de lângă ea, ancorând scena într-un spațiu natural aproape sacru. Paleta de tonuri pământii estompate, contrastând cu albastru și auriu subtil, creează o senzație atemporală și intimă. Această piesă rezonează emoțional, evocând un sentiment de dor și devotament pașnic, profund înrădăcinat în spiritualitatea simbolistă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.