Această operă de artă, cu liniile sale simple, dar expresive, surprinde un moment de pură bucurie copilărească: o tânără fată împinge un cărucior improvizat, transportând un bebeluș. Scena se simte incredibil de intimă, ca o privire asupra unei experiențe din copilărie împărtășite. Compoziția este echilibrată, cu figura fetei ancorând partea dreaptă, iar structura simplă a 'casei' oferind un fundal în stânga. Utilizarea subtilă a culorii – albastrul și violetul moale – pe fundalul cald și cremos, creează un sentiment de calm și nostalgie. E ca și cum artistul șoptește o poveste, evocând o epocă de inocență fără griji; despre jocuri și despre imaginația fără limite a copiilor. Aproape că aud râsul și zumzetul blând al roților căruciorului pe pământ.