Opera surprinde o scenă senină, unde limitele războiului s-au dizolvat în strălucirea pașnică a soarelui și a lunii. Compoziția este elegantă și simplă, cu o formațiune stâncoasă monumentală care domină partea dreaptă; este redată cu tușe îndrăznețe, creând un sentiment de greutate și soliditate. Un copac singuratic se agață de stâncă, ramurile sale întinzându-se ca într-o contemplație tăcută.

În partea de jos, o căsuță mică este amplasată lângă marginea apei, emanând un sentiment de căldură și liniște. Două figuri, posibil un tată și un fiu, stau pe o stâncă, privind la orizontul unde soarele, un glob roșu aprins, coboară sub munții îndepărtați. Apa reflectă lumina soarelui într-o cascadă verticală de linii strălucitoare, creând o cale vizuală care atrage ochiul privitorului. O barcă se odihnește lângă țărm, sugerând o viață cotidiană liniștită. Inscripția caligrafică din colțul din stânga sus adaugă un strat de profunzime, sugerând gândurile artistului și conotațiile filosofice ale operei.