În această lucrare emoționantă, o scenă sumbră se desfășoară, în care figura Opheliei plutește fără viață pe o apă liniștită. Artistul surprinde ingenios expresia ei senină dar tragică, accentuată de drapajul moale al veșmântului său deschis la culoare, care se îmbină perfect cu apa. Vegetația luxuriantă din jurul ei formează un cadru natural, subliniind atât frumusețea, cât și tristețea momentului. Texturile delicate și umbrele creează o senzație de adâncime, în timp ce undele blânde ale apei adaugă un element dinamic, atrăgând privirea spre scenă. Interacțiunea dintre lumină și umbră intensifică calitatea emoțională, invitând spectatorii să rămână în acest moment copleșitor, plin de disperare și fragilitate.

Atunci când privești această imagine, o greutate emoțională rămâne în aer; liniștea este palpabilă, evocând gânduri despre inocența pierdută și soarta inevitabilă. Paleta de culori blânde, dominată de nuanțe de verde și tonuri de pământ ușor, se împletește cu figura, creând o atmosferă etereală, aproape onirică. Această lucrare nu reflectă doar narațiunea tragediei lui Shakespeare, ci răsună și cu idealurile romantice ale frumuseții înlănțuite cu moartea. Abilitatea lui Delacroix de a transmite emoții complexe prin elemente simple îi evidențiază măiestria și face ca această lucrare să fie semnificativă în continuitatea istoriei artei, rămânând un memento puternic al frumuseții tragice inerente atât în natură, cât și în experiența umană.