Opera prezintă o tânără într-o aeră de mister, învăluită în tușele vibrante ale stilului caracteristic al lui Vincent van Gogh. Fața femeii, din păcate, este acoperită, invitând privitorul să interacționeze cu piesa dincolo de reprezentarea simplă; în schimb, simțim prezența ei prin interacțiunile de culori vii și pensolele expresive. Figura ei este împodobită cu o vestă de un portocaliu strălucitor, care se evidențiază splendid pe fundalul pastelat și moale, creând o prezență copleșitoare ce atrage privirea. Aplicarea groasă a vopselei—cunoscută sub numele de impasto—adaugă o textură tangibilă pânzei, animând figura ei și asigurându-se că senzația de vitalitate străbate întreaga lucrare.

Compoziția generală echilibrează soliditatea figurii cu haosul, dar armoniosul fundal, creând o interacțiune dinamică între prim-plan și fundal. Liniile moi și curbe ale părului ei contrastează cu modelele geometrice ale vestimentației; acestea rezonează cu motivele în spirală care caracterizează adesea peisajele lui van Gogh. Paleta, dominată de portocalii calde și purpurii atenuate, ajunge la inimă, transmițând căldură în mijlocul vitalității, evocând un răspuns emoțional care exprimă o combinație de intimitate și dorință. Din punct de vedere istoric, acest obiect reflectă nu doar mișcarea postimpresionistă, ci și explorarea continuă a lui van Gogh a expresiilor umane prin culori saturate și forme îndrăznețe. Este un exemplu primordial al abilității sale de a reprezenta emoția prin culoare, chiar și atunci când o față umană - un canal puternic de sentiment - lipsește.