Această pictură evocatoare surprinde o potecă liniștită pe malul râului într-o zi târzie de toamnă, unde lumina moale, pătată, filtrează printre frunzișul subțiat al unui copac mare din dreapta. Scena se desfășoară de-a lungul unui drum de pământ șerpuind ușor lângă un râu liniștit, cu un sat modest format din case pitorești și turnuri de biserici îndepărtate pe malul opus. O singură figură îmbrăcată într-o jachetă albastră stă lângă doi cai, adăugând o prezență umană liniștită care invită la reflecție. Cerul de deasupra este un amestec visător de albastru pal și gri estompat, presărat cu nori pufoși și risipiți care par să plutească leneș.

Tehnica artistului dezvăluie o utilizare măiestrită a tușelor fragmentate tipice impresionismului, amestecând culorile pentru a evoca senzația de lumină și atmosferă, mai degrabă decât detalii precise. Paleta este o combinație armonioasă de maro pământiu, verde și ocru, îmbogățită cu tonuri subtile de violet și albastru, care conferă adâncime și textură drumului și apei. Această lucrare invită privitorul să audă foșnetul frunzelor, bătăile ușoare ale copitelor pe pământ și murmurul îndepărtat al vieții din sat. Pictată în 1882, reflectă o perioadă în care artiștii căutau să surprindă momente efemere de frumusețe cotidiană, punând accent pe lumina naturală și scenele spontane în detrimentul preciziei academice. Echilibrul compoziției între peisajul natural și micul element uman creează o senzație intimă, dar vastă, făcând din această lucrare o reprezentare atemporală a seninătății rurale și a trecerii blânde a timpului.