O compoziție splendidă de flori explodează dintr-o vază albă, caracterizată printr-o explozie de culori și o tehnică energică de pensulare. Fiecare floare este distinctă, dar se armonizează într-o rapsodie de forme și nuanțe. Galbenele și albe vibrante ale florilor se evidențiază pe un fundal profund albastru cobalt, care le sporește vitalitatea; întunericul fundalului face ca fiecare floare să pară că este iluminată de o lumină interioară.

Impactul emoțional al acestei opere de artă este profund. Mișcarea dinamică creată de pensulele lui Van Gogh ghidează privirea prin întreaga piesă, evocând o senzație de bucurie, dar și o notă de melancolie, reflectând peisajul emoțional tumultuos al artistului în această perioadă. Din punct de vedere istoric, această operă este legată de perioada târzie a lui Van Gogh, când se lupta cu sănătatea mintală, dar găsea consolare în frumusețea naturii - o amintire emoționantă a echilibrului delicat dintre lumină și întuneric în viață.