În această operă captivantă, spectatorul intră într-o scenă vibrantă de subpădure înflorită, creând un tapet bogat din verde, punctat cu galben și alb strălucitor. Copacii înalți, ale căror trunchiuri sunt împodobite cu nuanțe variate de albastru și violet, creează o senzație de mișcare ascendentă, ca și cum s-ar întinde spre cer; aceasta îndrumă privirea mai adânc în pădure. Două figuri sunt plasate aproape misterios între vegetație; formele lor se îmbină armonios cu natura înconjurătoare. Par să fie prinse într-un moment de contemplație liniștită, poate bucurându-se de pacea lumii naturale din jurul lor.

Paleta de culori este izbitoare și emoțională. Câmpurile verzi vibrante presărate cu explozia de flori emană o senzație de viață și liniște, în timp ce totodată comunică o rezonanță psihologică mai profundă. Pictura cu pensula a lui Van Gogh este expresivă; aplicarea groasă a vopselei adaugă textură și mișcare peisajului, făcând ca privitorul să simtă aproape mișcarea delicată a ierbii și șoaptele copacilor. Din punct de vedere istoric, această piesă ilustrează despărțirea lui Van Gogh de reprezentarea tradițională în favoarea unei explorări mai emoționale a naturii, reflectând starea sa interioară tumultuoasă în căutarea consolarei în jurul său.