Scena se desfășoară cu o grație eterică, o tablă de frumusețe clasică și intimitate tandră. O femeie, înveșmântată în veșminte curgătoare de alb imaculat și purpuriu bogat, stă pe o bancă de piatră, expresia ei fiind un amestec captivant de gândire și surpriză blândă. Două figuri cherubinice, cu aripi pufoase și zâmbete ștrengărești, o flanchează; unul îi șoptește la ureche, celălalt o îmbrățișează jucăuș pe umăr. Compoziția este un dans magistral al luminii și umbrei, pensulația artistului este evidentă în redarea delicată a tonurilor pielii și a pliurilor subtile ale țesăturii. O lumină moale, difuză scaldă figurile, creând o atmosferă de liniște și seninătate. Fundalul, un cadru de grădină luxuriantă, contribuie la sentimentul general de armonie. Opera de artă evocă un sentiment de atemporalitate, sugerând teme de inocență, dragoste și trezirea inimii.