Subiectul, o femeie de o eleganță rafinată, este surprins într-un moment de contemplare senină. Stă așezată, scăldată într-o lumină blândă, difuză, care pare să emane din interior, privirea ușor deplasată, ca și cum ar fi pierdută în gândurile sale. Ținuta ei este un studiu al texturilor delicate: o rochie albă fluidă, cu mâneci voluminoase, peste care este drapată o țesătură ușoară, aproape translucidă, adăugând o calitate eterică portretului. O pălărie mare, moale, îi împodobește capul, cu borul lat proiectând o umbră blândă, și completează țesătura moale și aproape translucidă a vestimentației sale. În mâini, ține o vioară, ale cărei tonuri calde de lemn oferă un contrast izbitor cu paleta rece și palidă a hainelor și a tenului său. Arcușul, ținut cu delicatețe, sugerează o reprezentație recentă sau o pauză în exerciții.