Opera de artă surprinde o panoramă scăldată în soare, posibil la Roma, cu o demonstrație magistrală de lumină și umbră. Artistul folosește o paletă bogată și pământească, dominată de tonuri calde de ocru, teracotă și albastrul rece al cerului. Compoziția atrage ochiul peste un teren accidentat, punctat de verticalitatea chiparoșilor și formele solide ale ruinelor antice. Pensulațiile par vii și expresive, sugerând o abordare în aer liber a picturii scenei.

Texturile pietrei sfărâmate și ale frunzișului sunt redate cu o măiestrie remarcabilă. Impresia generală este de frumusețe senină, invitând privitorul să se oprească și să contemple trecerea timpului și măreția durabilă a trecutului. Capacitatea artistului de a capta atmosfera și jocul luminii face ca scena să pară atât reală, cât și atemporală; aproape că pot simți soarele cald pe fața mea și pot auzi sunetele îndepărtate ale orașului.