Scena se desfășoară cu un realism crud, cu trei figuri care domină compoziția. Doi bărbați robusti, poate colegi de muncă, poartă cu grijă o a treia persoană, care este în mod clar rănită. Bărbatul rănit, înveșmântat într-o cămașă albă, este susținut de tovarășii săi, ale căror expresii amestecă îngrijorarea și determinarea. Artistul folosește cu măiestrie lumina și umbra pentru a accentua greutatea scenei; figurile sunt scăldate într-o lumină difuză, emanată de cer, adăugând solemnitate. Fundalul dezvăluie un șantier de construcții, cu schele parțial construite și o macara, sugerând mediul în care a avut loc accidentul. Paleta este reținută, cu tonuri pământii și albastre estompate, amplificând senzația de gravitate și tristețe. Este o scenă a experienței umane brute, o reprezentare emoționantă a adversității, a solidarității și a vulnerabilității omului în fața unei realități dure.