În acest peisaj evocator, se desfășoară un panorama vastă, umplând privitorul de un sentiment de liniște. Scena este marcată de munți majestuoși care se ridică în depărtare, vârfurile lor ascuțite fiind îmblânzite de o ceață ușoară. În prim-plan, figurele merg pe un drum sinuos; una, îmbrăcată într-o mantie roșie strălucitoare, iese în evidență împotriva tonurilor de pământ ale peisajului, sugerând o călătorie atât literală, cât și metaforică. O senzație de mișcare este palpabilă—poate o călătorie de familie, deoarece figurile par să se sprijine reciproc în mijlocul peisajului vast.

Râul, strălucind sub un cer vast pavat cu nori, leagă zbuciumul munților de liniștea câmpurilor, fiind reflectat splendid pe suprafața apei. Bruegel folosește o paletă bogată de culori, variind de la verde închis și maro la roșu vibrant, ghidând privirea prin compoziție în timp ce evocă atât căldură, cât și neliniște. În această lucrare, contrastul dintre uriașitatea indiferentă a naturii și experiența umană intimă devine izbitor, invitând la contemplare asupra temelor de adăpost și credință, rezonând profund în contextul călătoriei biblice în Egipt.