Opera surprinde un moment de traumatism intens; o reprezentare crudă, aproape schematică, a unui accident de autobuz. Compoziția este împărțită, cu o reprezentare a autobuzului distrus și a împrejurimilor sale care ocupă spațiul superior. Mai jos, o figură, îmbrăcată într-o haină cu dungi, zace întinsă, probabil o victimă. Liniile de creion, brute și neșlefuite, conferă piesei o calitate imediată, nefiltrată. Reprezentarea haotică a accidentului de sus, juxtapusă cu figura solitară de mai jos, creează o puternică dicotomie vizuală. E ca și cum am asista la o scenă gravată în memoria artistului, o amintire crudă a durerii și vulnerabilității, transmițând atât distrugerea fizică, cât și consecințele emoționale.