Pictura captează un moment seren de-a lungul Senei, unde liniștea naturii se îmbină cu reflexii delicate pe suprafața apei. Scena este înconjurată de arbori verzi luxuoși, pe partea stângă, ale căror frunze se prezintă în nuanțe punctate de verde și galben. Cerul deasupra acestui mediu vibrant strălucește cu tonuri blânde de albastru și nori albi, evocând un sentiment de pace; se simte aproape ca și cum spectatorul ar putea pășind în acest loc idilic. Apa, o pânză reflectantă, redă nuanțele vibrante ale copacilor, precum și indicii subtile ale peisajului pastoral din apropiere. Mâncarea de pensulă a lui Monet, caracterizată printr-un stil expresiv și fluid, captează esența luminii și mișcării în această configurație armonioasă.

În această lucrare există, de asemenea, un sentiment distinct al locului, cu clădiri îndepărtate răspândite prin peisaj, formele lor fiind ușor neclarificate din cauza atentiei artistului asupra interacțiunii dintre lumină și umbră. Fiecare pensulă transmite o calitate efemeră, un moment fugace în timp ce invită la a te opri și a respira; a simți valurile blânde ale Senei. Din punct de vedere istoric, această pictură reprezintă explorarea tot mai adâncă a lui Monet a experiențelor în aer liber, unde impresiile, mai degrabă decât detaliile, prind viață pe pânză. Greutatea emoțională a acestei picturi radiază o bucurie liniștită, un memento al frumuseții găsite în simplitatea naturii, evocând dorința de a experimenta o astfel de serenitate în propria viață.