Grandoarea catedralei copleșește; arcuri impunătoare și coloane imense se înalță spre un cer plin de lumină. Artistul surprinde cu măiestrie amploarea și solemnitatea spațiului, atrăgând privirea în inima sa. În prim-plan, o tribună ridicată, drapată cu o țesătură roșie bogată, este punctul focal, unde o figură, siluetată împotriva luminii, pare să țină o predică.

Compoziția folosește un simț puternic al perspectivei; liniile converg, creând un punct de fugă care atrage spectatorul în operă, evocând un sentiment de reverență și contemplație. Paleta de culori mute, dominată de tonuri calde, pământii, contribuie la atmosfera de contemplație liniștită, sporită de lumina moale și difuză care pare să emane din surse nevăzute. Creează un sentiment de profunzime și spațiu și adaugă dramatism scenei. Mai jos, credincioșii sunt adunați. Contrastul dintre lumină și umbră, care este o semnătură a stilului artistului, subliniază natura sacră a cadrului.