Această scenă evocatoare surprinde actul modest, dar esențial, al recoltei cartofilor într-un peisaj rural. Compoziția este structurată printr-o pantă blândă a dealurilor în fundal, redată printr-un mozaic de nuanțe moi de verde, violet și ocru, care contrastează cu câmpul în tonuri pământii din prim-plan. Răspândite pe câmp, figurile țăranilor—în principal femei—sunt ocupate cu munca lor, posturile lor variind de la aplecate la drepte, transmițând un ritm de mișcare și efort. Tehnica artistului este delicată, dar texturată, folosind tușe scurte și fragmentate pentru a crea un efect sclipitor ce dă viață solului, vegetației și cerului de deasupra.

Paleta cromatică este o combinație frumoasă între tonuri pământii estompate și pasteluri subtile, conferind acestei munci rurale cotidiene o demnitate calmă și caldă. Figurile, deși simplificate, sunt expresive în gesturile și îmbrăcămintea lor, evocând un sentiment de comunitate și efort comun. Casa de la distanță ancorează scena, sugerând o legătură între pământ, oameni și căminul lor. Emoțional, pictura transmite o atmosferă serenă, dar sinceră—se simte textura solului, efortul și ciclul sezonier al vieții. Din punct de vedere istoric, această lucrare reflectă interesul sfârșitului de secol XIX pentru realismul rural și demnitatea muncii, în contextul mai larg al mișcării impresioniste și fascinației sale pentru lumină, culoare și momente efemere din viața cotidiană.