Opera surprinde un moment senin; pare că plouă ușor, înmuiind lumea în tonuri estompate. Două figuri, însoțite de un copil adăpostit de o umbrelă, merg pe un drum, formele lor sunt redate cu tușe simple, aproape caricaturale. Figurile lor contrastează cu persoana care cântă la flaut pe balconul de la etajul doi. Artistul a folosit cu măiestrie spațiul negativ, în special pe cer, pentru a atrage privirea către subiecții principali, evocând în același timp un sentiment de vastitate și seninătate. Tușele de pensulă sunt delicate, sugerând natura efemeră a ploii și lumina moale pe care o aduce. Compoziția în sine este un joc de contraste: întunericul umbrelei față de lumina casei, figurile animate ale oamenilor față de casa nemișcată, verticalitatea casei față de mișcarea orizontală pe drum.