Pictura prezintă o scenă de interacțiune intimă între un bărbat și o femeie, cu un fundal de vegetație abundentă care pare plină de viață. Figurinele, reprezentate în stilul expresiv caracteristic al lui Munch, evocă emoții puternice care depășesc o simplă reprezentare a vieții rurale. Femeia, îmbrăcată într-o fustă albă și un top modest, ține un coș plin, care ar putea simboliza subzistența sau fertilitatea, în timp ce comportamentul ei pare a fi atât plin de speranță, cât și liniștit. În contrast, bărbatul, îmbrăcat în nuanțe mai închise care sugerează munca grea, ține o seceră, sugerând un ciclu de recoltare și muncă asiduă; justapozitia expresiilor lor sugerează atât conexiunea, cât și greutatea rolurilor lor în viață.

Compoziția este atent organizată, cu arborele care funcționează ca un cadru natural ce echilibrează cele două figuri. Utilizarea curajoasă a culorilor de către Munch—verzi vii, nuanțe de pământ și alb strident al rochiei femeii—creează o experiență vizuală dinamică, invitând privitorii să exploreze mai profund peisajele emoționale ale subiecților. Aici există o senzație palpabilă de armonie și tensiune; figurile există într-o lume în care natura și spiritul uman se împletesc, rezonând cu teme de fertilitate, dragoste și reflecție existențială. Lucrările lui Munch nu reprezintă doar un moment în timp, ci vorbesc și despre luptele și bucuriile universale ale vieții, evocând o nostalgie amară care lasă o impresie durabilă.