O aranjare armonioasă de fructe și sticlă capturează esența naturii moarte în această piesă splendidă. Punctul focal este un coș împletit care găzduiește o colecție de lămâi, fiecare pictată cu o suprafață texturată care emană o calitate tactilă, de parcă cineva ar putea să se întindă și să simtă coaja aspră a lămâilor. În jurul coșului se află câteva portocale, tonurile lor profunde contrastând subtil cu galbenele apatice ale lămâilor, invitând privirea spectatorului să danseze peste pânză. În fundal, o sticlă verde subțire stă, sticla sa de smarald strălucind în lumină, adăugând o notă de eleganță și furnizând un element vertical impresionant care ancorează compoziția.

Paleta de culori este o combinație liniștitoare de galben, verde și nuanțe de pământ, care înglobează îmbrățișarea caldă a unei bucătării soarelui sau poate a unei tarabe de piață rustice. Pensulele caracteristice ale lui Van Gogh umplu scena de un sentiment de mișcare; textura și mișcările învărlite creează o vitalitate care pare vie. Impactul emoțional al piesei rezonează cu liniște și intimitate, reflectând călătoria artistului prin lumină și umbră în timpul unei perioade deosebit de turbulente din viața sa. Când a pictat această piesă în Arles, Van Gogh explora adâncimile culorii și compoziției, căutând consolare în frumusețea simplă a vieții de zi cu zi, care vorbește multe despre semnificația sa artistică și evoluția stilului său, legătura între optimism și greutatea luptelor sale interioare.