Această pictură înfățișează o femeie tahitiană așezată grațios pe o țesătură bogat decorată, ținând delicat în mână o pasăre mică. Privirea ei senină contrastează cu un fundal natural luxuriant: palmieri galbeni strălucitori și flori roz aprinse ies în evidență în fața munților albaștri sub un cer luminat de lună. Artistul utilizează forme plate și contraste puternice de culoare, creând o atmosferă contemplativă, învăluită în mister.

Pictată în 1892, această operă combină realismul cu simbolismul, cu tușe fluide și deliberate care pun accent pe formă în detrimentul detaliilor fine, generând o liniște aproape sacră. Puterea liniștită a figurii și armonia acesteia cu natura evocă teme veșnice precum dragostea, natura și identitatea.