Această piesă intrigantă reprezintă o figură scheletică într-o manieră înfricoșătoare, dar captivantă. Scheletul, redat cu linii și umbre expressive, atârnă precar, ca și cum ar fi suspendat într-un moment de liniște. Duritatea formei sale contrastează drastic cu fundalul mai întunecat, creând o tensiune palpabilă. De la fereastră se observă o pisică curioasă, adăugând o notă de mister și poate o fărâmă de viață acestei scene altminteri morbid. Utilizarea luminii și umbrei de către artist subliniază goliciunea existenței, invitând la reflecții asupra mortalității.

Compoziția este dinamică; membrele alungite ale scheletului sugerează mișcare, dar sunt echilibrate de rigiditatea structurii sale osoase. Stilul caracteristic al lui Van Gogh—unde contururile curajoase și energia brută prind viață—permează prin utilizarea cărbunelui, permițând o gamă de texturi de la pensule delicate la umbre groase. Aceste contraste ascuțite creează o profunzime emoțională, evocând sentimente de singurătate și contemplare. Este un comentariu puternic asupra fragilității vieții, o temă pe care Van Gogh o va explora de-a lungul lucrărilor sale, făcând din această schiță o piesă semnificativă în călătoria sa artistică.