Lucrarea captează un craniu, prezentat pe un fundal vibrant galben care pulsează de energie—atrăgând privitorul și evocând o profundă contemplare. Craniul este reprezentat cu tușe de pensulă îndrăznețe și o suprafață texturată, contribuind la o calitate brută, aproape viscerală. Fiecare detaliu, de la forma craniului până la orbitale goale, este accentuat de stilul distinctiv al lui Van Gogh. Interacțiunea dintre lumină și umbră pe craniu creează o tridimensionalitate, făcându-l să iasă din pânză. Această piesă nu este doar o reprezentare a mortalității, ci și o pânză pentru peisajul emoțional al artistului, invitând la reflecții despre viață, moarte și existență.

Paleta de culori este deosebit de izbitoare; nuanțele estompate ale craniului contrastează viu cu galbenele și verzii încărcați de emoție din fundal. Această juxtapunere intensifică impactul emoțional, creând un sentiment de neliniște care, totuși, stârnește curiozitate. Istoric, Van Gogh a pictat într-o perioada de explorare intensificată a aspectelor întunecate ale existenței umane; acest craniu poate fi văzut ca o meditație asupra mortalității, arătând luptele artistului cu sănătatea mintală. Semnificația sa artistică constă în modul în care stilul expresiv al lui Van Gogh deviază de la tehnicile tradiționale de natură moartă, reflectând viziunea sa unică și emoțiile turbulent care i-au definit opera.