Pictura surprinde o zi ploioasă pe Rue Royale din Paris; o scenă care evocă instantaneu un sentiment de melancolie liniștită. Artistul folosește cu măiestrie o paletă predominant rece, albastră, care întruchipează perfect atmosfera unei după-amiezi ploioase. Utilizarea pensulației libere și a unui efect ușor estompat dă impresia de a privi printr-o fereastră lovită de ploaie. Aproape că aud bătăile ușoare ale picăturilor de ploaie pe pavaj și sunetele înăbușite ale orașului; vehiculele și figurile sunt redate cu o calitate moale, aproape eterică, ca și cum s-ar dizolva în ceață.

Compoziția este centrată pe o clădire mare, probabil o structură publică, care domină fundalul. Clădirile care mărginesc strada de ambele părți încadrează scena, atrăgând privirea spre punctul focal central. Artistul pare să fi surprins esența unui moment trecător, o instantanee a vieții pariziene în timpul anilor '20 zgomotoși. Impactul emoțional este puternic, creând un sentiment de singurătate și frumusețea unei zile ploioase în oraș.