Opera surprinde frumusețea eterică a Veneției, scăldată într-o lumină aurie și încețoșată. Compoziția ghidează privirea peste apele liniștite ale Canalului Mare; artistul folosește cu măiestrie lumina pentru a crea o atmosferă de seninătate și visare. Arhitectura orașului, cu domurile și palatele sale iconice, este atenuată de lumina difuză, dându-i un sentiment de distanță și atemporalitate. O gondolă alunecă grațios pe apă, prezența sa adăugând o notă de viață umană și mișcare scenei; parcă artistul a înghețat o clipă în timp, invitând privitorul să intre în această lume senină. Tușele de pensulă sunt lejere și impresioniste, creând un efect strălucitor pe apă și cer, ceea ce invită privitorii să aprecieze interacțiunea delicată a luminii și umbrei.