Această lucrare, realizată într-o paletă estompată de nuanțe moi de violet, verde și gri, are în centru un vas argintiu care ține un buchet de flori palide. Pensulația este expresivă și texturată, aproape sculptând vopseaua în straturi groase și vizibile, ce insuflă viață strălucirii metalice a vasului și petalelor delicate. Contrastul subtil face ca florile să pară că ies ușor dintr-un fundal abstract și sumbru, ce se învârte și se amestecă, evocând o senzație de mister tăcut și introspecție.

Piesa emană o liniște intimă; tonurile reci și tehnica impresionistă lejeră invită privitorul să simtă greutatea unui moment înghețat în timp. Compoziția este simplă, dar puternică — vasul este poziționat central pe o suprafață nedefinită, înconjurat de forme umbrite care sugerează, dar nu definesc spațiul. Reprezintă spiritul artistic al picturii franceze de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, unde textura și atmosfera au prioritate în fața clarității vizuale, evocând o rezonanță emoțională mai degrabă decât o precizie vizuală.