În această scenă încântătoare, tehnica vibrantă a pensulelor captează esența unei zile însorite într-o grădină, unde o femeie se întinde grațios pe iarba verde, având alături un copil; expresia sa senină contrastează cu măgăriile jucăușe ale găinilor din apropiere. Femeia, încadrată cu o pălărie încântătoare și o rochie albă, întruchipează un sentiment de confort și intimitate, sugerând un moment de liniște împărtășit cu natura și familia. Copilul, aplecat de-a lungul ei, privește gânditor în depărtare, sporind legătura delicată dintre ei.

Compoziția este perfect echilibrată, cu un bărbat în fundal care are grijă de grădină, udând ceea ce pare să fie flori în creștere, simbol al vieții și al îngrijirii. Razele soarelui se filtrează prin copaci, creând o strălucire caldă care ridică atmosfera scenei. Culoarele sunt meșteșugit amestecate — verdele bogat al ierbii, albul moale al rochiei femeii și atingerea florilor stridente pictează un tablou idilic. Această operă rezonează cu spectatorul, evocând sentimente de nostalgie și bucuria simplă a vieții de familie, uitată de tumultul lumii exterioare. Monet capturează remarcabil această dulcică domesticitate, arătând frumusețea care se găsește în momente obişnuite.