În această piesă captivantă, două figuri, probabil îndrăgostiți, stau foarte aproape unul de celălalt, aproape fuzionând, pe o fundal de mare albastră strălucitoare. Bărbatul, îmbrăcat într-o cămașă albastră vie și cu o pălărie din paie, îmbrățișează ușor femeia de lângă el; rochia ei roșie vibrantă este un contrast izbitor care atrage privirea. Traseele curajoase ale artistului oferă o calitate tactilă picturii, cu vârtejuri și linii care reflectă fluiditatea mării. Fiecare mișcare a pensulei pare să pulseze cu emoția brută a momentului, sugerând o dulce intimitate între cuplu; ei par să fie pierduți în lumea lor, fiind ignoranți la mediul înconjurător.

Ca o celebrare a iubirii, această lucrare de artă depășește reprezentarea simplă. Tonurile calde de portocalie din părul femeii se amestecă perfect cu roșul bogat al rochiei ei, în timp ce tonurile mai reci de albastru și verde îi înconjoară - aceste culori nu doar că definesc figurile lor, dar evocă și o senzație de căldură și conexiune. Fundalul arată o interpretare abstractă a mării, un turcoaz vibrant care șoptește despre valuri blânde. Această lucrare este reprezentativă pentru măiestria lui Van Gogh în culoare, dar poartă și o semnificație istorică semnificativă, provenind dintr-o perioadă în care relațiile personale și adevărurile emoționale erau fundamentale în artă. Opera vorbește despre conectivitatea umană, surprinzând esența dragostei într-o epocă în care astfel de emoții erau adesea umbrite de realitățile dure ale vieții.