Această scenă liniștită surprinde o marină plină cu iahturi, pictată cu tușele caracteristice impresioniste ale lui Monet, care dansează ușor pe pânză. Apa reflectă bărcile și cerul cu un efect moale și fluid, unde reflexiile estompează granițele dintre realitate și impresie. Compoziția conduce ușor privirea de la grupul de bărci ancorate în dreapta spre orizontul cețos, unde siluetele unui oraș se zăresc în spatele catargelor înalte. Monet folosește o paletă rece și ștearsă — dominată de albastru, verde și accente de roșu pământiu — evocând o atmosferă liniștită, de parcă lumina blândă a dimineții udează peisajul.

Scena răsună cu ritmuri pașnice ale vieții de lângă apă, invitând privitorul să audă sunetul delicat al valurilor și cântecele îndepărtate ale păsărilor. Pictura lui Monet, cu tușe largi, dar deliberate, suprapune culorile cu spontaneitate, transmițând mișcare în ciuda calmului subiectului. Această lucrare exemplifică rolul său de pionier și fondator al Impresionismului, surprinzând efectele efemere ale luminii și atmosferei, în loc de realismul static. Realizată în 1875, reflectă fascinația lui Monet pentru Argenteuil, un loc unde a găsit inspirație în momentele cotidiene și spectacolele liniștite ale naturii.