Scena se desfășoară cu o demnitate liniștită; două femei țărănci sunt profund absorbite de munca lor. Una, stând, mânuiește o sapă, arcul mișcării sale sugerează ritmul muncii sale. Cealaltă, mai aproape de privitor, este aplecată, îngrijind pământul cu atenție concentrată. Lumina pare să se filtreze prin frunze, presărând scena cu o mozaic de culori.

Compoziția este o mărturie a măiestriei artistului, plasarea figurilor atrage privirea și o conduce prin grădină. Paleta de culori este estompată, domină tonurile pământii, dar aplicarea atentă a luminii aduce o vitalitate care dă viață scenei. Este o pictură care vorbește despre frumusețea cotidianului, despre demnitatea liniștită a muncii și despre armonia dintre omenire și natură.