Portretul surprinde o femeie într-un moment de odihnă senină. Purtând o rochie palidă, fluidă, care pare să curgă pe corpul ei, ea stă grațios, postura ei sugerând o eleganță liniștită. O notă de eșarfă albastră îi strânge subtil talia, adăugând un contrast delicat tonurilor mai blânde ale rochiei. Tușele de pensulă ale artistului sunt evidente, creând o suprafață texturată care captează lumina, conferind țesăturii un sentiment de mișcare. Privirea ei este directă, dar înmuiată de o notă de melancolie; ochii ei, un contrast izbitor cu tenul ei deschis, au o profunzime a emoției care invită privitorul să se implice cu subiectul.

Fundalul este un vârtej de tonuri mai închise, poate un maro bogat sau un verde măslin profund, care servește pentru a evidenția figura. Compoziția pare intimă; privitorul este atras în spațiul ei, ca și cum ar fi martor la un moment privat. Este o piesă care vorbește despre anii Douăzeci zgomotoși, epoca de aur a Hollywood-ului, eleganța și sofisticarea, femeia este imaginea unei epoci.