Opera prezintă un peisaj senin, o panoramă blândă care se desfășoară în fața ochilor privitorului. Prim-planul este dominat de un câmp de ierburi înalte și ondulate, ale căror tușe sunt redate cu o atingere delicată de turcoaz pe un fundal de verdeață vibrantă. Evocă senzația de brize ușoare șoptind peste pământ. Artistul folosește o paletă de verzi și albastre moi, contrastate de tonurile mai întunecate și mai dense ale dealurilor de la distanță; cerul, o întindere blândă de gri, punctată de nori albi, pufoși.

Compoziția este aranjată cu atenție, cu dealurile ondulate care servesc ca barieră naturală, dar cu clădiri mici care sugerează interacțiunea umană. Este o scenă care încurajează contemplația; o instantanee a frumuseții naturii, impregnată de o melancolie subtilă. Întreaga scenă vorbește despre liniște, o lume în care cineva s-ar putea pierde ușor în liniștea momentului și ne amintește că simplitatea poate fi frumoasă.