Opera surprinde măreția unui lanț muntos, redată cu o atingere delicată de acuarelă. Vârfurile, unele acoperite de zăpadă, se ridică dramatic pe un cer palid și cețos; o atmosferă senină pătrunde scena. Tehnica artistului pare să favorizeze spălările moi de culoare, permițând formelor munților să apară treptat din hârtie. Compoziția este echilibrată, ochiul fiind atras în mod natural de prim-plan, unde câțiva copaci sugerează prezența vieții, până la vârfurile îndepărtate și impunătoare. Evocă un sentiment de uimire și liniște, invitând spectatorul să contemple puterea durabilă a naturii.