Scena se desfășoară sub strălucirea luminoasă a lunii pline, scăldând peisajul într-o lumină moale și eterică. O moară de apă, a cărei structură din lemn este uzată de timp, se înalță proeminent pe malul stâng; roata sa rotativă sugerează curgerea neîncetată a râului. Artistul surprinde cu măiestrie interacțiunea dintre lumină și umbră; luna proiectează reflexii lungi și delicate pe suprafața apei.

De cealaltă parte a râului senin, se află un sat, luminat de razele blânde ale lunii. Copacii sunt pictați cu o atingere delicată, arătând diferite texturi și adâncimi. Compoziția atrage privirea din prim-plan, cu figurile și podul său rustic, spre satul îndepărtat, culminând cu sfera radiantă a lunii. Pictura evocă un sentiment de liniște și nostalgie, o viziune romantică a unei epoci trecute în care natura și industria umană au coexistat armonios.