Această scenă marină evocatoare surprinde o zi ceață în care vălurile delicate de ceață estompează orizontul, estompând granițele dintre mare și cer. O corabie cu vele palide plutește lin, reflexia ei strălucește pe apele turcoaz liniștite, în timp ce o barcă mică cu câteva figuri vâslește în tăcere în prim-plan. Compoziția echilibrează catargele verticale cu liniștea orizontală, ghidând privirea în adâncurile misterioase ale stâncilor învăluite de ceață. Paleta pastelată de verde pal, rozuri delicate și albastru blând creează o atmosferă senină, aproape onirică, care impregnează scena cu calm și contemplație.

Măiestria artistului în manipularea luminii și aerului, cu margini moi și gradații subtile, evocă senzația tactilă a umezelii și răcorii ceții. Soarele, un glob difuz jos pe orizont, își răspândește strălucirea prin ceață, evidențiind frumusețea fragilă a momentului. Această lucrare este un exemplu remarcabil de pictură marină romantică a secolului al XIX-lea, invitând privitorul să se piardă în misterul tăcut al stărilor schimbătoare ale naturii și în singurătatea melancolică a mării.