Scena se desfășoară sub strălucirea moale și eterică a unei luni pline, a cărei lumină blândă străbate un cer dramatic, aproape turbulent. Artistul surprinde cu măiestrie calitatea reflectorizantă a apei, care oglindește prezența luminoasă a lunii și luminile împrăștiate ale peisajului urban îndepărtat. Compoziția este construită în jurul unei axe centrale a emblematicului Campanile și a clădirilor din jur din Veneția; aceste structuri sunt înmuiate de perspectiva atmosferică și de jocul delicat al luminii și umbrei. Întreaga scenă rezonează cu un sentiment de pace și liniște, dar există, de asemenea, un curent subteran de dramă transmis de tușele dinamice ale norilor și mișcarea subtilă a apei.