Opera prezintă o tânără fată bretonă stând lângă mare. Este redată cu o anumită naivitate, care face parte din farmecul ei. Privirea ei este directă, dar poartă o notă de melancolie; este o privire care spune multe despre viața și timpurile poporului breton. Folosirea culorii de către artist este izbitoare: rochia fetei este un gri rece și estompat, accentuat de albastrul profund al mânecilor și al capului. Fundalul este un amestec de tonuri pământii și un cer dramatic, sugerând atât asprimea, cât și frumusețea peisajului de coastă.