Această scenă evocatoare surprinde pulsul liniștit al dimineții de-a lungul unui râu învăluit în ceață, care reflectă ușor lumina zorilor. Pensula artistului este delicată, dar intenționată, folosind o paletă estompată de griuri, albastre și ocruuri moi, care se îmbină într-o armonie cețoasă, transmițând atmosfera eterică a Tamisei învăluită în ceața matinală londoneză. Compoziția este o lecție magistrală în stratificare: siluetele copacilor și ale trăsurilor trase de cai de pe mal ghidează privirea către apa sclipitoare, unde bărcile plutesc lin, cu coșurile lor fumegând încet în aerul răcoros.

Efectul general este atât liniștit, cât și plin de viață, evocând sunetele subtile ale unui oraș care se trezește — potcile cailor lovind pietrișul, fluieratul îndepărtat al unei nave cu aburi și murmurul slab al activității din depărtare. Interacțiunea luminii cu ceața, împreună cu reflexiile efemere pe apă, vorbește despre frumusețea trecătoare a unui moment suspendat între noapte și zi. Pictat în 1918, acest tablou nu doar că evidențiază tranziția de la impresionism la o expresie mai personală și atmosferică, ci imortalizează și un peisaj urban istoric aflat la răscrucea modernității.