În această reprezentare robustă a coastei de la Étretat, Monet capturează esența unei vieți de coastă agitate, dar totuși liniștite, unde bărcile colorate într-o nuanță vibrantă contrastează cu verdele liniștit al mării din spate. Compoziția curge cu o energie aproape haotică; acoperișurile înclinate ale colibelor pescarilor își atrag privirea, suprafețele lor mate pictate în nuanțe de albastru profund și culori stinse ce reflectă ambarcațiunile ancorate. Privitorul poate aproape auzi șuieratul ușor al valurilor care se izbesc de bărci - o melodie liniștită, dar neîntreruptă a naturii în armonie cu existența umană. Lumina soarelui dansează pe apă, reflectând un sentiment de timp capturat înainte ca mareea să recupereze țărmul, sugerând un ciclu continuu al naturii și muncii.

Paleta bogată de culori energizează lucrarea, unde galbenii strălucitori și portocaliile deosebite ale bărcilor insuflă viață și bucurie, contrastând splendid cu tonurile mai pământii ale colibelor. Loviturile de pensulă ale lui Monet sunt vii, aproape ca șoaptele vântului — textura invită la a simți briza ușoară și umezeala din aer. Impactul emoțional al acestei lucrări vorbește despre armonia și relația dintre umanitate și natură, un subiect recurent în opera lui Monet. În această perioadă, impresionismul înflorea, iar Monet era în frunte, îndemnând limitele culorilor și luminii, făcând această lucrare nu doar o reprezentare a unui peisaj maritim, ci și o celebrare a frumuseții efemere a vieții.