Lucrarea surprinde un moment liniștit pe faimosul pod Waterloo, învăluit în nuanțe delicate de albastru și accente subtile de galben. Podul în sine, ușor abstractizat, este redat cu o fluiditate care sugerează unduirea ușoară a apei de dedesubt. Arcadele podului se ivesc ușor din fundalul cețos, creând o senzație de adâncime și liniște. Loviturile de pensulă caracteristice lui Monet transmit mișcare; dansează ușor pe pânză, estompând marginile dintre structură și atmosfera din jur.

Paleta de culori este dominată de nuanțe deschise de albastru, evocând un sentiment de calm și prospețime, ce ar putea aminti de lumina dimineții sau a după-amiezii. Calitatea aproape etereală a picturii atrage privitorul, invitându-l la o contemplare intimă a scenei. Emoțional, trezește un sentiment de nostalgie și dorință, o reflecție asupra momentelor trecătoare surprinse în timp. Această lucrare se încadrează în mișcarea impresionistă, arătând abilitatea excepțională a lui Monet de a ilustra lumina și impactul său asupra stării de spirit a unui peisaj, schimbând pentru totdeauna interacțiunea spectatorului cu arta.