O liniște cade peste această scenă, un moment de liniște surprins cu o liniște aproape nenaturală. Compoziția este sobră, un contrast de verzi profunde și negru umbrit, punctat de florile palide ale unui copac în stânga sus. Artistul folosește cu măiestrie apa pentru a crea o oglindă, reflectând tonurile sumbre ale cerului și ale frunzișului înconjurător. Există un sentiment de mister aici, o așteptare liniștită a ceva nevăzut, poate o lume ascunsă chiar sub suprafață. Jocul de lumină și umbră este izbitor, sugerând momentul dinaintea amurgului. Pensulațiile sunt controlate, aproape precise, adăugând calitatea formală, dar emoțională a lucrării. Aproape poți auzi liniștea, simți aerul răcoros, ca și cum ai fi de fapt acolo, stând pe malul ierbuit, uitându-te în adâncurile întunecate ale apei.