Scena se desfășoară cu o intimitate liniștită; o femeie, probabil o servitoare, mătură podeaua într-un interior casnic. Poziția ei este de sârguință concentrată, cu capul plecat în timp ce își îndeplinește sarcina. Artistul folosește o tehnică distinctivă, aplicând aparent vopseaua în atingeri mici, distincte, oferind suprafețelor o calitate texturată, aproape granulară; este ca și cum lumina însăși se rupe și se reformează pe pânză. Compoziția atrage ochiul peste cameră, de la femeie la o masă pregătită poate pentru o masă, unde un copil mic stă, pierdut în propria lume.

Paleta de culori este reținută, dar bogată; domină albastrul și verdele moale, punctate de tonurile calde ale ușii de lemn și ale scaunelor. Efectul general este o armonie blândă, o instantanee a vieții de zi cu zi redată cu o sensibilitate profundă. Modul în care artistul gestionează lumina și umbra adaugă profunzime și dimensiune, făcând scena să pară atât imediată, cât și atemporală. Aproape că poți auzi șuieratul ușor al mături și simți mulțumirea liniștită a momentului.