Scena se desfășoară într-un spațiu întunecat, plin de clarobscur, un tablou de tensiune tăcută și soartă iminentă. Figurile se adună, formele lor sunt definite grosier, iluminate de o sursă de lumină dramatică, invizibilă. Artistul folosește cu măiestrie interacțiunea dintre lumină și umbră pentru a crea un sentiment de neliniște și presimțire; este o lume cufundată în mister și secrete ascunse. Tușele sunt viguroase și brute, transmițând un sentiment de imediatitate și intensitate emoțională. Compoziția este dinamică, cu figuri aranjate într-un mod care îndreaptă privirea spectatorului către un punct central, unde o figură ridică o mână într-un gest care ar putea fi de autoritate, acuzație sau chiar rugăminte. Starea generală este o dramă spirituală și psihologică profundă.