În această reprezentare puternică, un muncitor țărănesc este surprins într-un moment de concentrare intensă, aplecat în timp ce sapa pământul. Perspectiva de a-l privi din spate nu subliniază doar rolul său de muncitor, ci evocă și un sentiment de intimitate cu spectatorul, ca și cum am fi martori ai luptei sale solitare. Este îmbrăcat în haine simple și robuste, un testament al realităților dure ale vieții rurale în secolul XIX. Poziția sa relaxată, dar deliberată, reflectă fizicalitatea muncii sale, în timp ce postura sa solidă sugerează reziliența în fața adversității.

Lucrarea folosește o paletă monocoloră dominată de nuanțe pământii, ce întărește legătura dintre muncitor și solul pe care îl lucrează. Textura lucrării, creată prin peneluri viguroase, oferă o dinamică brută imaginii, punând în evidență contururile figurii și unduirile pământului. Aici există un flux emoțional profund; spectatorul simte atât efortul, cât și demnitatea muncii, subliniind contribuțiile esențiale, dar adesea ignorate ale țăranilor la societate. În cadrul vieții lui Van Gogh, această piesă întruchipează empatia sa față de clasa muncitoare și reflectă teme mai largi de suferință și rezistență prezente în opera sa din această perioadă.