Scena se desfășoară sub vălul unei nopți adânci și catifelate; o piață pariziană scăldată în strălucirea eterică a lămpilor cu gaz. Marea clădire a Operei, a cărei fațadă este o simfonie de detalii arhitecturale, domină compoziția. Artistul folosește cu măiestrie o tehnică moale, aproape încețoșată; pensulațiile se îmbină, creând o atmosferă de mister și romantism. Nuanțele reci de albastru și verde evocă răcoarea serii, în timp ce tonurile calde, atrăgătoare de chihlimbar ale felinarelor oferă un contrast reconfortant.

Compoziția este atent echilibrată, clădirea centrală funcționând ca ancoră. Figurile oamenilor, redate ca sugestii mai degrabă decât portrete detaliate, sunt împrăștiate în piață, subliniind energia orașului plin de viață noaptea. Căruțele trase de cai și primele automobile adaugă un sentiment de context istoric, transportând privitorul înapoi în timp. Pictura surprinde un moment specific, un sentiment de atemporalitate, invitând la contemplarea frumuseții și a naturii trecătoare a vieții.