Scena se desfășoară cu un echilibru delicat de lumină și umbră; o mărturie a abilității artistului de a capta calitatea eterică a amurgului. Ponte Rotto, cu arcurile sale reflectate grațios în apele liniștite, domină compoziția, soliditatea sa fiind juxtapusă cu marginile moi, dizolvate ale clădirilor înconjurătoare. Tehnica artistului, probabil acuarelă, este evidentă în spălăturile subtile de culoare, albastrul și ocruile estompate care se îmbină perfect pentru a crea un sentiment de profunzime și atmosferă. Utilizarea luminii este magistrală; cerul, o întindere cețoasă, pare să învăluie ușor scena, aruncând o strălucire moale asupra structurilor și a apei de dedesubt. Observația ascuțită a artistului permite privitorului să simtă aerul răcoros și umed al serii, sunetele blânde ale râului și greutatea istoriei care plutește în aer.