Pictura este o reprezentare delicată a râului Sena acoperit cu zăpadă, surprinsă într-o zi rece de iarnă din 1867. Scena evocă o atmosferă de liniște și calm; paleta de culori atenuată, dominată de nuanțe de alb, gri și nuanțe delicate de albastru, creează o calitate de vis care înghite privitorul în frumusețea liniștită a peisajului înghețat. Prim-planul este luminat de pete de zăpadă presărate cu gheață, în timp ce râul curge liniștit, reflectând cerul palid de deasupra—un gradient subtil de gri care pare să fuzioneze aproape cu orizontul.

În fundal, vedem copaci goi pe malul râului; ramurile lor se evidențiază clar împotriva albei, oferind contrast și profunzime scenei. Pensulele impresioniste oferă un sentiment de mișcare apei, dar, în ansamblu, compoziția rămâne armonioasă. Aproape că poți simți zgomotul tăcut al zăpezii sub picioare și auzi liniștea care cuprinde mediul; această compoziție vorbește nu doar despre un peisaj, ci despre un moment efemer în timp, stăpânind tranzițiile sezoniere care afectează percepția și emoția, citind liniștea iernii ca fiind ceva profund și contemplativ.